Găluște pîrgălite

Găluște pîrgălite ... cu mai multicele ... nu tăt întrebați atăta ... emoticon smile

Să vă spui o rețetă de mîncare, pă care o prepar io azi, iʼamu, căʼs sîngur acasă și am scăpat la laborator. Era bun on cocoș de casă, da băsama îs duși tăți săʼi cóte pă daci, cotʼcotʼdac, îi tăt cotă și nuʼi află nicări. No, dacă nuʼi nuʼi, facem cu găină, o dacă nuʼi nici deʼaceia, nu găină dacă, găină română, ceʼo pticat cu curuʼn tină, atunci îi mai greu, că nu iese zama cum trăbă.

No, luăm cam o kilă de morcozî, căʼs lézne și de nuʼi avem în pevniță, aprópe cît piciocile, cîteva frunză de petrinjel, o căpățînă de ai, de nʼai îi bun și usturoi, griz, o cum îi zîce la ala din care să fac galuștile, două uoă, on ptic de oloi de pîrgălit și on mnez de spirit de Năpradea de aveți, nuʼi musai hăpt deʼacolo, da să shie batăr di la bunicii noști. Și dacă nuʼs aici amu, nu vă temeți că vʼaud și vă văd ei, mai bine ca voi, numa să le trimiteți on gînd bun și curat, Dumnezo-i ierte și-i hodinească!

No amu, dacăʼi găină o cocoș de casă, cum să zîce, trebe pus la fiert, că să sherbe mai greu. Pînă să sherbe curățați morcozî, îi crăpați dacăʼs mai groși să shiarbă mai iuti, și îi puneți lîngăʼnaripat, întʼon pat, să nuʼși facă de cap. Da am uitat să vă spui săʼl bonțălițî, săʼl tranșați pă părțîle anatomice pă cocoș, da nu săʼl bolnădițî tăt, cum am văzut căʼl bolnădesc unele dómne,de gînești căʼl taie cu drujba pă btietu cocoș, așe fain, pă bucăți, că alfel vă stroșește și vă spurcă de nu mai sînteți de haznă de nimnică. Voi ce gînițî, că voi sînteți șefi păstă tăt?

Bun! Merem mai departe, căʼi de mărs la Biserică minten. După ce să fierbe carnea și morcozî, să scot fain frumos cʼo paletă găurită și carnea să pîrgălește întʼon laboș cu oloi. Amu, în zama în care o fiert zburătórea, să shierb găluștile. Oare să vă spui și alea cum să fac, o să le lăsăm pă altădată? Liʼțî face amu cum îți gîni, șiʼapoi om vide noi, neʼom înțăleje.

Să scot și găluștile din zamă, da nu tăte, să rămîie și zupă de găluște cu o doi petrinjei pă deʼasupra, să nu mai umblați după alte zămuri, și să pîrgălesc cu morcozî în laboșu cu oloiu unde sʼo rumenit on mnez carnea, după ce să țîpă păstă ei mujdeiu de usturoi. Ai măi, măi, io vă spui că de nʼați mîncat pînă amu, morcozi și galuște pîrgălite așe, api ați trăit dejaba. Repide puneți oala pă foc că de nuʼi bai mare ... emoticon smile

Îi slobod și'on pahar de horincă înainte, așe ca de Bobotează! Hai noroc!!

Dumnezo văʼmbucure, veci să nu vă supere!!

========================================

Amu io vʼoi spune și de găluște cum le fac io, da trăbă să shiți uăti și ureti, să nu scăpați uarece pă jos căʼi gata tătă șandramanua. De gîniți di laʼnceput că nu sînteți în stare, nici nʼare rost să vʼarăduiți, mai bine ședeți pă curu vost, că numa-ți isprădi uarece și-ți shi de mîndra mninone la lume. Vorovesc tare serios!

Cînd eram mnic mă tema tina pă mine să bat untu, zîce că moșuʼi mînios și iasă untu pă dos, adică sʼalejé zăr în loc de unt. Și acolo trăbuie săʼți steie capu la lucru, nu la dra.ci beți, și era on cîntec, o descîntec, pă care trăbuie săʼl zîci, plus că nʼavéi voie, dómne feri, să te superi o să te nervezi pă uarece, că era gata tăt socóta. Așe trăbă să faceți mîncarea, numa on rîs să shiți, da nu de rîsu lumii. O rîsu ala din Africa. Iară amu, de nă vă iesă treaba așe cum zîc io, api nuʼs io nicicum de dină, numa voi, că nu vʼo stat capu acolo și sʼo băgat shiece în ele. Adică în găluște, să nu vă gîniți la alticele ..

No, începem? Fiți numa atenți cum le fac io. Bateți uouăle cu sare și un pic de oloi, apoi adaug grizu plouat, nu pticurat, șiʼl amestecați cu maglavaițu de ouă pînă ajunjeți la consistența dorită, adică să nu sfie nici péʼpé, nici fórteʼfórte, pînă rămîne urma di la furcuță cînd o trajeți pîn el. Dacă puneți pé mult griz iară nuʼi de haznă, că ies galuștile pe tari. Nuʼi bine numa cum îi ..

Cu uala la foc domol, să nu clocotească zamaʼn ie, că tătetăte săʼmprăștie de nu mai ști nime ceʼi pʼacolo, și prăbăliți una, să vedeți ceʼați isprădit. Țîneți lingura on mnez în zamă, să se înfierbînte, că de nu să liptește de ie aluatu ala. Dacă să împrăștie pîn oală atunci ați pus pe puțîn griz, opriți tătă jmecheria și reluați etapa de dinainte.

Le fierbeți la foc mic vʼo 10 minute, le mai lăsați on mnez să răsufle de douăʼtri uări, după care le luați și le puneți în laboșu unde ați pîrgălit carnea, și morcozî. Numă că găluștile aiestea, făcute din griz, nu le puteți amesteca cu morcozî în laboș că să împrăștie. Să mai fac on fel de galuște da numa din fărină de grîu și să fierb în apă cu sare, aleaʼs mai țapine să pot amesteca tăte laolaltă. Da în altă rețetă, nu amu.

Amuʼi bine bugăt așe cum îi, deʼieʼvă Domnu de tăte, da tăte cu sănătate!!

emoticon smile

Haida măăă

Țucu-ți mîndră țîțîiala / Pînă mi-a vini tihneala / Să-mi satur astupătórea / Cînd îmi dau surîzătórea, gura ta și cotătórea ...

===

Fost-am iasară la mîndra / Și o țîpotit bolunda / C-o auzît mutu-n casă / Era cît p-aci s-o țasă ... O scapăt cumva sărmană / Că l-o mai mințît băsama / I-o spus că s-o spăriet / Și atunci o țîpotit ...

===

N-am di ce să lăcomesc / La vatră și la und'eț / La vatră și la cuptor / Unde-o văd pe mă-ta mor ...

===

Doamne, verde m-o jurat / Pă apă și pă uscat / Să nu-mi țîn drăguță-n sat / Pă apă și pă uncrop / Mi-oi ținea drăguțe opt / Și în șură și în cort / Și pă cel cuptor de copt ...

====

Ulcior săc, io te săc / Din vârf tătătăt te săc / Din rădăcină io te fac fărină ... că mi-ai dat o horolină / De n-am stîmpăr nici hodină / Nici de prînz, nici de ujină / Nici de zîle cu lumnină ...

===

Doamneee, pune-mă în rînd / Cu vrănuța cătă vînt ... aiaiaiii / Cînd vîntuțu a sufla / Fluierașu-a fluiera / Mîndra me l-a asculta / Și de mine n-a uita ... aiaiaiai ...

==

Haida măăă ... S-aud brazii vojăind / Pe mândra-n frunză zîcînd ... mamăăă / Haida măăă ... S-aud scîrța scîrțîind / Dóga-n hohot dăulind ... mamăăă oare ce-am făcut ...

==

De unde Domnu mânca / Blidele să vârfona / Paharele de golea / Iarăși la loc se împlea ...

===

M-am pus olecuț să dorm / Să mă hodinesc c-on somn / Cai-ncep a tropoti și mînji a rînchezî /  De zbănaia sticelor din holbura ielelor ...

==

"În plăcintă n-ai pus brânză, / Nici zăgnată să s-aprîndă / Lemne n-ai avut uscate / Că pădurea-o fost departe"

===

Haidaa măă ... Dimineața cînd mă scol / Plinu-mni capu de dor .. du-i du-i măăă / Haidaa măă ... De mă spăl cu apă răce / De doru mîndrii nu-mi trece ... du-i du-i măă ... Haidaa măăă ... Fata popi-i zăhăită / Face lucru de nimnică ... du-i du-i măăă / Haida măă ... Da îi bună preunteasa / C-are șoldu cît îi masa ... du-i du-i măăă ... 

Voi ați făcut vreodată unt?

Voi ați făcut vreodată unt? Io îmi amintesc de cînd eram mic, că mă punea cîteodată Tina de la Vie să ʺbat untʺ. Zîcé, ʺnu alegi tu untu, că moșu-to îi mînios amu și nu l-a aleje cum trăbă?ʺ. Și mă apucam io de ales, sau bătut ... dar era un cîntec, sau descîntec, pe care trebuia să-l zici: ʺMoș cărunt alege unt / Baba lată șede-n vatră / Untu meu s-alege-ndată / Untu mie, zărul ție / Groștioru în unt să vie .. ʺ

Și cel mai important lucru pe care trebuia să-l faci, sau să nu-l faci, era să fii tot timpul vesel, fiindcă dacă erai supărat te alejeii cu zăr în loc de unt .. J

Și acum tăt o legătură cu știința, fiindcă științificii cînd aud de descîntece sar ca arși, dar dacă aud de influența observatorului asupra experimentului totul e în regulă. În fizica cuantică există un principiu, influența observatorului, prin care observatorul hotărăște rezultatul experimentului.

Io întreb, așa ca prostu, știu mai multe fizicienii de azi față de țăranii de ieri? Mă refer aici la ceea ce știu ei, nu ce i-a învățat sistemul ... 

Tăiatul porcului de Crăciun

Zua bună, la tătă lumea!

În Maramureș, tăiatul porcului de Crăciun, este o tradiție rămasă nealterată din străfundurile istoriei.

În satele maramureșene nu se concep sărbători de iarnă fără cărnați și călbaj pă masă și ptiroștele din sara de Crăciun cu capu porcului, afumat în tri-patru fumuri, pîntre ele, și mirosul cărnii fripte cu cărnaț afumat pă șpor.

Operația de tăiere începe în bună dimineața, după ivirea zorilor, pă lumină, fiindcă numai lumina poate ține la distanță spiritele malefice ce-ar încerca să anuleze virtuțile sacrificiului, care are ca scop (sau au avut) resacralizarea lumii, purificarea și menținerii armoniei cosmice. La cumpăna dintre anul vechi și anul nou, un an care moare și altul care se naște, se sconta pe funcția regeneratoare a sacrificiului, când o viață se duce și o noua viață se infiripă, pentru că sacrificiul, ca moarte violentă, lasă liber energiile vitale neconsumate, cel sacrificat putând reveni la viață într-o nouă renaștere.

Gazda mere și tiamă tri-patru vecini, să bagă în coteț îi bagă la porc on smîc de drod în flit și-l traje afară, unde îl așteaptă plutonul de execuție. La tăiere nu trebuie să participe nime care-i mnilos din fire, și nici să steie p-aprope, căci se crede că porcul moare mai greu, iar carnea nu va fi bună. Cel care taie porcul, nu trebuie sa strîngă din dinți, ca să nu iasă carnea porcului tare și să shiarbă greu. La multe gospodării îl tăiau gazdele, dar mai nou, din lipsă de personal se apelează la un măcelar care taie la mai mulți. Sînjele se ia și se face cu el sînjerete, ca și călbajul dar în loc de măruntaiele porcului se pune sînjele. După înjunghiere, participanții se spală pe mînuri cu apă turnată dintʼo vinje, să șterg cu ștergură țesută din cînepă, după care sînt serviți cu on pahar de horincă, ʺsă-l mîncaț sănătoși!ʺ.

Se pîrjolește, de obicei cu paie, după care se rade și se freacă cu cenușa de la paie și cu apă, se înnegrește tăt și se lasă puțin așa să se moaie și frăgejască sorul. Se spală bine cu o chefe de rădăcină și se rade cu un cuțit nu tare ascuțit, după care se tranșează. Să iau pticioarele (adidașii) pîntru aituri, ciolanele pîntru afumat și păsula cu ciolan, ori în ptiroște, iar șoldurile pîntru cărnaț și oasele pîntru ciorbe. Să mai lasă cîte on șold la fum, că-i bun și șuncă afumată. Capu să pune la fum și să bagă din el o dărabă în ptiroștele din sara de Crăciun. Se mai pune din el și neafumat pîntru aituri, cu uretile, copitele, coda și sor. Între timp se pune la fript carne proaspăta și cureti morat pîntru pomana porculi, cu un pahar de horincă înainte și un din de iestim din butoi, după, ca să macine rînza mai bine.

Slănina să curață de unsorea care să rîncezăște că n-o pătrunde sarea, și să pune cu sare înt-on ciubăr, unde să lasă vreo tri săptămîni, după care să pune la fum. Carnea pîntʼu cărnaț se frămîntă cu ai tocat, tiper, sare, poprică și alte ingrediente după gust, după care să bagă în mațăle subțîri ale porcului după ce au fost răzălite și spălate bine. Să mai prepară tobă, în stomac și ptișca, în beșica urinară, care se umple se cos și se pun la fum. Din grăsime se fac jumere, bune și alea cu ceapă, ca dop după on pahar de horincă. Din slănina de pe burtă se mai poate face și slanină fiartă, popricată, că-i mai subțîre și sînt care mai au și cîte on strat de carne pîn ie. Costele se pot pune la fum, în congelator mai nou, sau fripte și puse în borcan în untură pîntru la vară. De obicei se dă din porc cuștulău, sau cuștuleti, pe la neamuri și vecini, un pic de cărnaț, gălbaj și carne înt-on blid, de gust numa, nu de săturat.

Probabil că mai demult porcii se tăiau de Ignat, dar acum prin Maramureș, majoritatea se taie înainte, de obicei după ce începe postul Crăciunului, dar mai puțin în zile de post. Sunt tot felul de credințe și superstiții legate de tăierea porcului: untura de la porcul negru e bună pentru sănătatea oilor; o bucata din untura de porc negru era dusă la biserică de Bobotează, pentru a fi sfințită, și fe ungeau cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri; sîngele porcului, amestecat cu mei și lăsat să se usuce, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai; cu părul de porc se afumau copiii atunci cînd erau deochiați; dacă în inima porcului se va găsi mult sînge închegat, aceasta era semn că stăpînul va avea noroc de mulți bani, etc.

ʺBunu-i porcu pîrjolit pîn ptiroște tăvălit, cu furcuța l-om împunje pă la gură tot ne-om unjeʺ

Dumnezău vă-mbucure!

Poprici umplute cu hrișcaș și hribe

Poprici umplute cu hrișcaș și hribe, copte în lerul de la șpor în oală de lut, o mîncare de post.

Luăm on borcan de poprici din șpaiț, amu pîntu cîte guri vreț voi să hrăniț, 8-10 poprici, hribe, di care aveți, pusă pîntu iarnă, ori uscate, ori în borcane, ori îndețate, ori de nu cumpăraț de la bold. Dacă hribile îs uscate, atunci le puneț să să moie, de c-o sară înainte, în apă și după aceea umblaț cu ele. Bulion, uări dacă aveț porodici întreji puși în borcane îi mai bine, 4-5 porodici îs bugăți, apoi vă trebe vo jumătate de kilă de hrișcaș, două cepe, 4 linguri de oloi, 1 legătură de petrinjel, 1 legătură de mărar, sare și tiper și mai puneți voi ce gîniț, după gust.

No amu fiți atenți: ticăzîț ceapa și uă tăieț mînînțăl și uă puneț la pîrgâlit înt-on laboș cu oloi înșerbîntat, adăugaț hrișcașul cu hribile mînînțălite, puneț porodicii ori bulionu, apă pînă să acoperă și puneț on fideu pă laboș și apoi lăsațî-le la fert mai cătingan, să nu iasă din ele tăte mninonile. Cam aproape cînd gîniț că să apropie de gătat, adaugaț verdețurile tocate și alea mînînțăl, sarea și tiperul după care le lăsaț să să răcească.

Spălaț bine, bine, popricile, tăiețî-le căpăcelu cu coda, ticăzîțî-le de sămînță, după care umplețî-le cu maglavaițu de hrișcaș cu hribe, unjeț uala cu oloi și punețî-le fain frumos în ie. Adăugaț porodici pîntre ele și on ptic de bolion, după care băgațî-le în leru de la șpor vo tri sferturi de ceas, da cu vo 10 minute înainte de asta țîpaț încă on ptic de bulion pasta ele.

Le scoteț afară din ler, le lăsaț să zîcă ʺtată nostʺ, după care vă puteț ospăta.

Să vă desfătaț cu poftă! 

Ptiroște cu păsat de pîrgă

O rețetă pîntʼu mîni, căʼi zî de post, ptiroște cu păsat de pîrgă și hribe ori ptitoi, cum le mai zîce pă la noi.

Păsatul de pîrgă se face din mălai copt în cuptorul de ptită și măcinat mai mare ca fărina. Dacă hribele sînt uscate se pun de cu seara în apă, să să hidrateze. Amu, dacă nu aveți hribe și sînteți tare hămnisîți, cumpărați vʼo jumătate de kilă de ciuperci, ce să mă știu face cu voi. Curetiu ar trăbui să shie gata morat pă vremea asta, așe că pă el și pă mama lui.

Curățați două cepe potridite ca mărime, le tăieț mînînțăl, și doi morcozi dați pă răzătoare și le puneț la pîrgălit întʼon laboș cu oloi, cu hribile pă care le-ați tăiat și pă ele mai mînînțăl. Spălați bine cam o jumătate de kilă de păsat, în mai multe ape, să iasă din el tăte hospile, și-l țîpaț și pă el în laboș cam cʼo finje de bulion, și învîrtiț cʼo lingură de lemn să nu să prindă de fundu laboșului. Potriviți gustul cu boia, tiper, petrinjel, cimbru, mărar și ce mai vreț să puneț după gustu vost, dar atenție la sare să nu le sărați pe tare, căʼi sărat și curetiu.

După ce ați pîrgălit amestecul faceți ptiroștele, le răsuciți, care cum vă precepeți. Pă fundu oalii tocați niște cureti și puneț on ptic de mărar, cimbru și două foi de dafin. Aranjați ptiroștile în oală și păstă ele mai tocați un strat de cureti și turnați iară o finje de bulion, și apă pînă să le acopere, după care le puneți la fiert, la foc mic, vʼon ceas și jumătate. Să pot băga și în cuptor, în oală de lut, daʼ atunci puneți apă mai puțină să fiarbă în abur. După ce sînt gata, le lăsați să zîcă ʼtată nostʼ și pă ele. Numa să nu vă bateți de la ele, că poftă vă garantez io că aveți.

De nu vă ies nicicum, vă așteptăm în Maramureș și vă descurcăm noi ...

Dumnezo vă-mbucure!